Electricitatea în România - o istorie de 138 de ani
Centrala, amplasată pe Calea Victoriei, alimenta iluminatul exterior al Teatrului National şi al Grădinii Cişmigiu. În acelaşi an, a avut loc primul transport de electricitate între centrală şi Palatul Cotroceni.
Dacă la Bucureşti s-a folosit mai întâi curentul continuu, la Timişoara a fost instalată, în anul 1884, prima centrală electrică de curent alternativ din România. Cei 30 kW asigurau funcţionarea mai multor becuri pentru iluminatul public, transformând Timişoara în cel dintâi oraş din Europa unde s-a folosit curentul alternativ pentru iluminatul străzilor.
Acum 152 ani, in luna iulie 1868 se deșfăsoara o reprezentație in cadrul Principatelor Unite, la Iași, numită “SOARELE ELECTRICU”. Prima reprezentație a avut loc într-o joi, pe data de 11 iulie 1868, aprinzându-se un “soare electric” în grădina casei logofătului Costache Sturza din Copou, acțiunea impresionantă având ulterior loc și in duminica zilei de 14 iulie 1868.
Prin intermediul acestui afiș, putem spune cu încredere faptul că “soarele electric” s-a aprins pentru prima data acum aproape 150 ani, la Iași. În marea majoritate a cărților românesti în care s-au alocat câteva pagini in vederea prezentării istoriei electricitații din România, aceasta porneste cu cel putin 15 ani mai târziu odata cu apariția centralelor electrice. Este adevărat că acestă reprezentație nu este decât o alimentare cu energie electrică temporară, dar considerăm, că pentru toată lumea, apariția “soarelului electric” reprezintă începutul.
Evenimentul se repetă peste aproape 5 ani, când in ziarul “Curierul de Iași” editia de vineri 26 ianuarie 1873, la rubrica “Clubul Patinoilor” li se aduce la cunoștință acestora faptul că duminica ce vine, in data de 28 ianuarie 1873, va avea loc o cursă pe „ghiaţă cu Iluminaţiune Brilantă şi anume unu soare electric…”.
În anul 1882, furnizorul de gaz din Timișoara, o firmă vieneză, se hotărăște să crească considerabil prețul gazului pentru iluminatul străzilor principale din oraș. Contractul incheiat în urmă cu 25 de ani presupunea, de asemenea, ca și conductele de gaz să fie tot în proprietatea furnizorului. Astfel nu exista altă posibilitate decât acceptarea condițiilor de către municipalitate și riscau să fie demontateconductele de gaz.
Deoarece nu se putea ca orașul să rămănă fără iluminat stradal, firma anglo-austriacă „Anglo Austrian Brush Electrical Company Limited” a venit cu propunerea construirii unei centrale electrice. Inițial, s-a propus ca această centrală să alimenteze 516 lămpi, distribuite în tot orașul, dar ulterior numărul acestora s-a mărit și a ajuns la 730.
Până în 1939, producerea şi folosirea energiei electrice s-a extins la nivelul întregii ţări. Mijloacele erau totuşi extrem de rudimentare faţă de ce există acum. În 1930, în Bucureşti a fost pusă în funcţiune, prima dată, reţeaua electrică de distribuţie pe stâlpi de beton armat.
Primii paşi pentru unificarea sistemului se fac din 1950, iar pe 24 ianuarie 1959, la fix 100 de ani de la Unirea Principatelor Române, are loc şi „alipirea” la sistemul energetic naţional a zonei Moldova. După 1960, se pun în funcţiune centrale electrice mari, iar liniilor electrice de 110 kV li se adaugă linii de transport de 220 kV şi 400 kV.